Tsunami în Japonia, război în Libia, taifun pe pieţele financiare. Ce e mai rău?

Nu e limpede care sunt daunele economice produse de dezastrul din Japonia, criza datoriilor suverane din Europa și războiul din Libia. Iar acest lucru este în sine dăunător.

După cutremurul și tsunamiul care au lovit Japonia pe 11 martie, supraviețuitorii s‑au repezit să‑și găsească adăpost și provizii. În același timp, investitorii s‑au repezit să găsească informații. La un seminar organizat recent la Londra, Jonathan Allum de la Mizuho International observa câți dintre colegii lui analiști au devenit brusc experți în seismologie, oceanografie și fizică nucleară. S‑a dovedit mai onest față de limitele cunoștințelor sale. „Știu destul de multe despre economie și finanțe și sunt destul de bun la rock progresiv german“, a spus el, dar cam atât.

MAXIM RELATIV. Lista temerilor ezoterice ce tulbură lumea investitorilor se lungește. În timp ce avioanele occidentale asigură zona de interdicție aeriană deasupra Libiei, unii dintre omologii lui Allum se entuziasmează despre sarcina utilă a unui Eurofighter Typhoon. De partea cealaltă a Mediteranei, criza datoriilor din țările europene este în plină desfășurare. Piețele freamătă la perspectiva unei salvări mult așteptate a Portugaliei, după ce Parlamentul de la Lisabona a respins măsurile de austeritate ale guvernului minoritar pe 23 martie, iar primul‑ministru Sócrates și‑a înaintat, prompt, demisia. Posibilele reduceri ale datoriilor unor bănci irlandeze, aplicate de noul guvern de la Dublin, reprezintă alt motiv de îngrijorare. La fel amenințarea că pierderile vor fi transferate creditorilor privați atunci când va începe să opereze fondul permanent de salvare european, în 2013.

Toată lumea știe că dezastrul din Japonia, violențele din Orientul Mijlociu și caznele fiscale ale zonei euro au un efect negativ asupra economiei globale. Dar nimeni nu știe exact cât de grav este. Această lipsă de claritate poate fi la fel de dăunătoare ca evenimentele în sine.

O creștere a volatilității piețelor de capital este una din expresiile incertitudinii. Volatilitatea pieței japoneze, la care se aștepta toată lumea, a crescut cu 224% în zilele imediat următoare cutremurului, potrivit indicelui VXJ, înainte să aibă o revenire relativă. Acest indice, care servește de instrument de măsură a temerilor Japoniei, a depășit vârful atins după atacurile din 11 septembrie 2001, deși nu a egalat valorile din cele mai proaste zile ale crizei financiare globale. Indicele echivalent pentru Statele Unite a avut o creștere trecătoare, de 46%.

VALUTĂ DE RESTRIŞTE. În ciuda strângerii lor puternice de mână și a pregătirii lor în leadership, oamenii de afaceri sunt creaturi sperioase, care se demoralizează și se descurajează ușor. Lucru de înțeles, având în vedere incertitudinile care bântuie orice întreprindere comercială. Într‑un raport recent, Goldman Sachs citează lucrările lui Nicholas Bloom de la Universitatea Stanford, care a examinat comportamentul firmelor în fața a 17 „șocuri ale unor incertitudini“, de la criza rachetelor din Cuba până la restrângerea creditelor. Doar creșterea incertitudinii a fost suficientă pentru a‑i face pe oamenii de afaceri să‑și amâne deciziile de investiții și angajări. Producția industrială scade de obicei cu 1% în primele luni după un asemenea șoc, relevă Bloom, un efect similar cu o majorare de șapte puncte procentuale a dobânzilor, înainte de o redresare puternică, ulterioară.

Instabilitatea încrederii investitorilor poate fi unul dintre motivele pentru întărirea paradoxală a yenului (de la 83,30 la dolar la 76,25) în primele zile ale de­zastrului japonez. În vremuri de restriște, oamenii se refugiază spre valutele mai sigure, chiar dacă acestea aparțin țării afectate. În orice altă țară, o monedă puternică ar fi putut să contribuie la redresare, direcționând spre interior energiile economice și permițând importul a mai multe resurse din străinătate. Dar în Japonia, care suferă de un deficit cronic al cheltuielilor interne, un yen puternic amenința să erodeze una din sursele bine venite de cerere – străinii – mărind dificultățile pe care le întâmpină deja exportatorii japonezi în a‑și pune marfa pe piață.

EFECT PSIHOLOGIC. Așa că, pe 18 martie, Japonia, împreună cu alți membri ai G7, a forțat yenul să depășească cota de 80 la dolar. Se pare că au vândut între ei aproximativ 2.000 mld. yeni (24,7 mld. dolari), potrivit lui Masafumi Yamamoto, analist la Barclays Capital. Se prea poate ca ceilalți membri ai G7 să nu mai aibă mai mult de 5.000 mld. yeni în rezervele lor valutare, din care doar o treime lichidități. Așadar, orice altă intervenție ulterioară s‑ar putea să fie un efort singular al japonezilor. Și totuși, ar putea avea succes: un guvern care controlează tiparnița de bani ar trebui să fie capabil de o orgie cu propria monedă fără ajutor din afară.

Yenul poate să slăbească singur, în funcție de nevoia crescută a Japoniei pentru importuri și capacitatea diminuată de a exporta. Daunele suferite de clădiri și infrastructură, potrivit guvernului japonez, s‑ar putea ridica la 16.000–25.000 mld. yeni, echivalentul a 3–5% din PIB. Dar această cifră nu include o întreagă gamă de costuri mai considerabile și mai neclare.

Dezastrul a redus capacitatea companiei Tokyo Electric Power la aproximativ 34 gigawatt, cu 20–30% mai puțin decât cererea maximă în această perioadă a anului, obligând‑o să programeze întreruperi de curent. Dacă aceste întreruperi se vor prelungi timp de trei luni, asta ar putea duce la reducerea producției industriale cu aproape 14%, respectiv 5.000 mld. yeni, explică Kyohei Morita de la Barclays.

Pierderea de electricitate este însoțită de o pierdere a încrederii consumatorilor, atât acasă, cât și în străinătate. „Cel mai supărător lucru este să apară zvonuri primejdioase și un efect psihologic, ca urmare a preocupării față de radiații, asupra consumatorilor“, consideră Kaoru Yosano, ministrul Economiei. Shangri‑La Asia, companie ce deține 71 de hoteluri de lux pretutindeni în lume, a oprit deocamdată importul de alimente proaspete din Japonia, potrivit Bloomberg News. Sunt șanse neglijabile ca vreun consumator să mănânce pește sau legume radioactive din Japonia. Dar șansa ca el să se gândească la radiații atunci când mănâncă produse agricole japoneze este de aproape 100%. Ceea ce poate fi suficient pentru a‑i strica orice poftă de mâncare.

PETROL ŞI PLUSURI. Tocmai când resping unele mărfuri japoneze, clienții străini se reped să pună mâna pe altele. Prețul cipurilor de memorie a crescut. General Motors a suspendat producția la o fabrică din Louisiana din cauza deficitului de componente din Japonia. Multe din mașinile pe care le cumpără lumea și din electronicele pe care le folosim au ceva japonez în ele, chiar dacă sunt vândute sub marca altor țări, precizează Allum de la Mizuho. Judecând după importurile lor de mașini electrice și echipamente de transport, Thailanda, Singapore și Taiwan sunt cele mai expuse la întreruperi ale lanțului de aprovizionare.

Odată cu redresarea economiei japoneze, unii dintre partenerii comerciali vor spera să beneficieze din avântul reconstrucției. Exporturile Malaeziei, inclusiv de placaj, au crescut după cutremurul din 1995 din Kobe. Pe termen lung, Japonia va înlocui de asemenea deficitul de energie nucleară cu importuri mai mari de gaze, impulsionând veniturile unor țări ca Brunei și Qatar. Dar pe termen scurt va trebui să ardă mai mult petrol: cel puțin 300.000 de barili pe zi în plus, potrivit Centrului de Studii Energetice Globale de la Londra. O presiune suplimentară asupra prețului petrolului, care a crescut la 115 dolari barilul Brent cu livrare într‑o lună, cu 25% în plus față de începutul anului. Măcar șocurile cu prețul petrolului au devenit plicticos de familiare. Soarta Libiei este greu de prezis, dar din clocotul incertitudinilor economice se ridică o veche întrebare: cât este Arabia Saudită, pivotul OPEC, cartelul exportatorilor de petrol, dispusă și capabilă să pompeze pe piață?

Atunci când Irakul a invadat Kuweitul, în 1990, saudiții au pompat mai mult petrol, iar când venezuelenii au pus uneltele jos, în 2002, saudiții au făcut la fel. Se pare că vor să repete și acum șiretlicul: potrivit firmei de consultanță Oil Movements, încărcăturile din Orientul Mijlociu către Vest au crescut cu 200.000 de barili pe zi, din ianuarie încoace. Dar capacitatea excedentară a saudiților nu mai e ce era: suficientă ca să acopere pierderea din Libia, dar nu și pierderea combinată din Libia și Algeria. Iar dacă revoltele din Bahrein se răspândesc în estul Arabiei Saudite, unii consideră că prețul petrolului ar putea atinge 200 de dolari barilul.

Confruntat cu incertitudinile vieții, John Maynard Keynes afirma că oamenii de afaceri se bizuie pe o convenție, anume că „starea existentă a mediului de afaceri se va menține pe termen nedefinit“. Evenimentele din ultimele săptămâni au zdruncinat această presupunere confortabilă.

sursa: money.ro